Dictionar de sinonime
TOÁNĂ s. v. acces, atac, banc, bătaie, boişte, cârd, copcă, criză, furie, haită, înverşunare, mânie, ochi, puseu, stol.
TOÁRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lâna.)
TOÁPSEC s. v. otravă.
TOÁRTĂ s. 1. coadă, mâner. (Apucă cratiţa de ~.) 2. mănuşă, (reg.) baier. (~ a unui vas.) 3. ure-che, verigă. (~ cercelului.)
TOÁRCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.
TOÁRTĂ s. v. brăţară, cercel, cârceie, gaură, ureche.
TOÁRCE vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
TOBÁŞ s. v. toboşar.
TÓBĂ s. I. 1. (MUZ.) darabană, (rar) tambur, (înv. şi reg.) baraban, barabancă, (înv.) tâmpină. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şfarcă. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cărţile de joc.)
TOASTÁ vb. a închina. (A ~ în cinstea lor.)
TOBÁR s. v. toboşar.
TOÁST s. (rar) vivat. (Un ~ în cinstea mirilor.)
TOC interj. cioc! (~!, ~!, se aude în uşă.)
TOC s. I. portochelari. II. 1. condei. (~ cu peniţă.) 2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.) III. 1. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 2. (TEHN.) matcă. (~ de la colţarul dulgherului.)
TÓBLĂ s. v. lodbă.
TOBOŞÁR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. şi reg.) tobaş, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)
TOC s. (Mold.) călcâi. (~ la încălţăminte.)
TÓBĂ s. v. batoză, cuptor, timpan, treierătoare.
TOC s. v. cornet, dos, fişic, polonic, putină, şiştar, teacă, tolbă.
TOCÁ vb. v. arunca, azvârli, bate, bocăni, bodogăni, calici, cheltui, cicăli, ciocăni, dăscăli, flecări, irosi, izbi, împrăştia, îndruga, lovi, păcăni, pălăvrăgi, pârâi, plictisi, pocăni, prăpădi, răpăi, risipi, ruina, sărăci, scăpăta, sâcâi, sporovăi, trăncăni, ţăcăni, zvârli.
TOCÁNĂ s. (Mold.) mâncărică.
TOCÁ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.)
TOCÁNĂ s. v. mămăligă.
TOCÁCI s. v. ţesător.
TOCÁRE s. mărunţire, mărunţit, tocat. (~ cepei.)
TOCÁT s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, poartă, prag, risipire, uşă, zvâr-lire.
TOCÁT s. v. tocare.
TOCÁT adj. mărunţit. (Ceapă ~.)
TOCÁRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, zvârlire.
TOCĂLÍE s. v. căţel, cordenci, toacă.