Dictionar de sinonime

TÂNDÁLA s. art. v. miezul păresimilor.

TÂNĂRÚŢ adj., s. v. tinerel.

TÂNDĂLÍ vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoşi, moşmondi, moş-moni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăn-căni, trândăvi.

TÂNDĂLEÁLĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială.

TÂNDÁLE s. pl. v. fleac, nimic, palavră.

TÂNDĂLÍT s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reţ.

TÂNGĂ s. v. jale.

TÂNDĂLITÚRĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială.

TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.

TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.

TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

TÂNGUÍRE s. 1. v. văitat. 2. v. bocet. 3. v. geamăt. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude o ~.)

TÂNGUIÓS adj. 1. v. sfâşietor. 2. tânguitor, trist. (O doină ~oasă.)

TÂNGUÍRE s. v. plângere, reclamaţie.

TÂNGUITÓR adj. 1. v. sfâşietor. 2. jalnic, plângăreţ, plângător, scâncit, trist, (rar) scâncitor. (Cu glas ~.) 3. tânguios, trist. (O doină ~oare.)

TÂNJÁLĂ s. (TEHN.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (~ la car.)

TÂNGUÍT s. v. văitat.

TÂNJÁLĂ s. v. iapă, oişte, proţap.

TÂNJĂLĂU s. v. tânjală.

TÂNJELÁR s. v. tânjală.

TÂNJÉL s. v. tânjală.

TÂNJELÚŢĂ s. (TEHN.) cătuşă. (~ la tânjala carului.)

TÂNJÍ vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.

TÂNJÍ vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veşteji.

TÂNTAV adj., s. v. bâlbâit, gângav, gângăvit, gângâit.

TÂRBÁN s. v. burduhan, stomac.

TÂRBÓC s. v. chepcel, minciog.

TÂNTĂVÍ vb. v. bâlbâi, codi, ezita, gângăvi, gângâi, pregeta, şovăi.

TÂRCAV adj. v. chel, chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit pirpi-riu, pleşuv, pricăjit, prizărit, sfrijit.

TÂRCÓL s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.