Dictionar de sinonime
FÚFĂ s. v. plevuşcă.
FÚGA adv. v. curând.
FUDÚL adj. v. îngâmfat.
FUCSÍNĂ s. (CHIM.) roşu de anilină.
FUDULÍE s. v. îngâmfare.
FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.
FUGÁCI adj. v. fugar, fugitiv, trecător.
FUGÁCI s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.
FUGÁR s. v. fugău.
FÚGĂ s. 1. alergare, alergătură, goană, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziş, repezitură. (S-o ţii tot într-o ~.) 2. goană, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în ~ şi adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. refugiu. 5. v. evadare.
FUGÁR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.
FUGĂTÓR adj. v. fugar, fugitiv, trecător.
FUGĂRÍ vb. 1. a alerga, a goni. (Îl ~ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. şi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (A ~ armata duşmană până la Vaslui.)
FUGĂRÍRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
FUGĂU s. v. potârniche.
FUGI interj. pleacă!, (pop.) tiva!, (prin nord-estul Olt.) tiutiu!
FUGĂU s. 1. (ENTOM.; Hydrometra paludum) (Munt.) goangă, (Bucov.) gonaci, goniţar. 2. (ORNIT.; Lagopus mutus) (reg.) fugar.
FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au ~ de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v. dezerta. 6. a dispărea, (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (~ din faţa mea!) 7. v. feri. (~ din calea lui!) 8. v. sustrage.
FÚGLU s. v. prizonier.
FUGÍT s. v. dezertor.
FUGÍT s. v. evadat.
FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, super-ficial. (La o cercetare cât de ~ ...)
FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.)
FULÁR s. (rar) şal. (Purta un ~ la gât.)
FÚLGER s. (MET.) (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. şi pop. fig.) săgeată. (Un ~ apare pe cer, va ploua.)
FULGARÍN s. v. impermeabil.
FULGERÁ vb. (MET.) (pop.) a scăpăra, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta. (Afară ~, va ploua.)
FULMINÁNT adj., s. v. exploziv.
FULTÚC s. v. perniţă, pernuţă, pui, puişor, puiuţ.
FULMICOTÓN s. (CHIM.) trinitroceluloză.