Ultimele cuvinte cautate: dărmătură barbarism năprasnic
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Dictionar de sinonime

FULÍÉ s. v. narcisă.

FULGUÍRE s. v. fulguială.

FULGUÍT s. v. fulguială.

FULGUIÁLĂ s. (MET.) fulguire, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o ~.)

FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mişcare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.

FUMÁR s. v. campadură, cămin, coş, horn.

FULTUIÁLĂ s. v. buraj, burare.

FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ ţigări tari.)

FUMĂREÁŢĂ s. v. fumăraie, fumărie.




FUMĂRÍCĂ s. v. fumăriţă.

FUMĂRÁIE s. fumărie, (reg.) fumăreaţă, fumegai. (Era o ~ în casă!)

FUMÁT adj. v. arhicunoscut, banal, demo-dat, depăşit, desuet, învechit, perimat, ştiut, vechi.

FUMĂTÓR s. (Transilv.) pipaş. (E un mare ~.)

FUMĂRÍŢĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.

FUMĂRÍE s. v. fumăraie.

FUMĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorinţă. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

FUMĂRICĂ-BĂŞICOÁSĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.

FUMEGÁ vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.)

FUMEGÁI s. v. fumăraie, fumărie.

FUMURÍU adj. 1. v. cenuşiu. 2. v. brumăriu.

FUMURÓS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.

FÚMURI s. pl. v. ifose, preţenţii.

FÚMUR adj. v. cenuşiu, fumuriu, gri, plum-buriu, sur.

FUMUL-PĂMÂNTULUI s. v. fumăriţă.

FUNAMBULÉSC adj. v. acrobatic, echilibristic, neobişnuit.

FUNCTÓR s. v. operator logic.

FÚNCŢIE s. 1. v. slujbă. 2. grad, rang, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 3. calitate, rol, sarcină. (Ce ~ îndeplineşte această piesă în ansamblu?) 4. v. destinaţie. 5. (MAT.) aplicaţie. 6. funcţie bijectivă v. bijecţie; funcţie surjectivă v. surjecţie.

FUNCŢIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.)

FUNCŢIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a fiinţa. (~ un birou special de informaţii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)

FUNCŢIONÁR s. slujbaş, (ieşit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)

 <<   <    44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54    >   >> 
pagina 49 din 54

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii