Dictionar de sinonime

EGOTÍSM s. v. egocentrism.

EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreţi.

EGRÉTĂ s. (ORNIT.; Egretta alba) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan.

ÉHO s. v. ecou, răsunet.

EHOLÓT s. ecosondă. (Cu ~ul se măsoară marile adâncimi oceanice.)

EGUMENÍE s. (BIS.) stăreţie. (În timpul ~ lui.)

EGÚMEN s. v. stareţ.

ÉHRLICH 606 s. v. arsfenamină 606, salvarsan.

ELABORÁRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. in-ventare. 4. v. emitere.

ELABORÁ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.

EL pron. dânsul, dumnealui, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

ELECTRICITÁTE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. v. lumină electrică.

ELECTORÁT s. (POL.) alegători (pl.). (A fost ales cu sprijinul ~ului.)

ELEBÓR s. v. spânz.

ELATERÍD s. (ENTOM.) faur.

ELASTICITÁTE s. v. flexibilitate.

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELÁSTIC adj., s. 1. adj. v. flexibil. 2. s. gumilastic, (pop.) gumă, (Olt.) comilastru. (~ pus la şosete.)

ELECTROCÁSNIC adj. electromenajer. (Aparat ~.)

ELECTROBÚR s. v. electrotrepan.

ELECTROANALÍZĂ s. (CHIM.) analiză electrochi-mică.

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.

ELECTROCĂLDÚRĂ s. electrotermie. (~ este o ramură a electrotehnicii.)

ELECTROCOAGULÁRE s. (MED.) diatermocoa-gulare.

ELECTROFÓN s. v. pick-up.

ELECTROMENAJÉR adj. v. electrocasnic.

ELECTROTREPÁN s. (TEHN.) electrobur.

ELECTROMOTÓR s. v. motor electric.

ELECTRÓN s. (FIZ.) (rar) negatron.

ELECTROMETRÍE s. (CHIM.) potenţiometrie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.)