Dictionar de sinonime
EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronun-ţa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.
EMIŢĂTÓR s., adj. 1. s. emiţător radio = radioemiţător. 2. adj. transmiţător, (rar) emisiv. (Staţie õare.)
EMÍTERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronunţare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hârtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)
EMITÉNT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei poliţe.)
EMOTIVITÁTE s. impresionabilitate, sensibilitate, simţire. (De o mare ~.)
EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simţitor. (Fire ~; om ~.) 2. v. afectiv.
EMÓŢIE s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~ii.) 2. v. înduioşare.
EMOŢIONÁL adj. v. afectiv.
EMOŢIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)
EMÚL s. v. concurent.
EMULÁ vb. v. stimula.
EMULATÍV adj. v. stimulativ.
EMPIRIOCRITICÍSM s. (FILOZ.) machism.
EMPLÁSTRU s. v. plasture.
EMOŢIONÁT adj. 1. impresionat, înduioşat, mişcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. v. sensi-bilizat. (Un public ~.)
EMOŢIONÁRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensi-bilizare.
EMOŢIONÁNT adj. v. înduioşător.
ENDOFÍTĂ s. (FITOP.) endoparazită.
ENCLÍZĂ s. v. postpunere.
ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios.
ENCICLOPÉDIC adj. v. vast.
ENCLÍTIC adj. 1. v. hotărât. 2. v. postpus.
ENCEFALITĂ LETÁRGICĂ s. (MED.) boala somnului.
ENCEFÁL s. v. creier.
EMULSIONÁNT s. v. emulgator.
ENANTÍOMORFÍE s. v. enantiomorfism.
ENANTIOMORFÍSM s. (FIZ.) enantiomorfie.
EMULGATÓR s. (CHIM.) emulsionant. (~ul se foloseşte la obţinerea emulsiilor.)
EMULÁŢIE s. concurenţă, întrecere. (Există acolo o adevărată ~.)
ENDOTÉRM adj. v. endotermic.