Dictionar de sinonime
EMBRIOGENÍE s. v. dezvoltare embrionară.
EMBRIÓN s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) *2. (fig.) germen, sâmbure. (~ al unui fenomen.)
EMANÁŢIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 2. v. degajare. 3. emanaţie de radiu = radon. 4. efluviu. (Se simte în atmosferă o ~ specifică.)
EMANATÍSM s. v. emanaţionism.
EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)
EMASCULÁŢIE s. v. castrare, impotenţă, jugănire, jugănit, scopire, scopit, steri-lizare.
EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, ste-riliza.
EMANCIPÁRE s. v. dezrobire.
EMANCIPÁŢIE s. v. dezrobire.
EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
EMETIRÁL s. (FARM.) proclorperazină.
EMANAŢIONÍSM s. (FILOZ.) emanatism.
EMETÍC s. v. vomitiv.
EMERÍ s. v. şmirghel.
EMFÁTIC adj. v. afectat.
EMFÁZĂ s. v. afectare.
EMFIZEM PULMONÁR s. 1. (MED.) (prin Mold. şi Transilv.) şui. 2. (MED. VET.) tignafes.
EMFITEÓZĂ s. v. embatic.
EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. şi livr.) a se desţăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)
EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.
EMIGRÁRE s. emigraţie, expatriere, pribegie, (înv. şi livr.) desţărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
EMIGRÁŢIE s. v. emigrare.
EMISÁR s. v. delegat.
EMISFÉRĂ s. 1. (MAT.) (rar) semisferă. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglob.
EMISIÚNE s. 1. v. emitere. 2. v. emanaţie. 3. transmisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) emisiune autoelectronică = emisiune la rece, emisiune prin efect de câmp; emisiune fotoelectronică v. fotoemisiune; emisiune la rece v. emisiune autoelectronică; emisiune prin efect de câmp v. emisiune autoelectronică; emisiune radio v. radioemisiune; emisiune termoelectronică v. termoemisiune.
EMISFÉRIC adj. (rar) semisferic. (Obiect ~.)
EMITÁNŢĂ s. radianţă.
EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)
EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător.