Dictionar de sinonime

CHILÍE s. (BIS.) (rar) celulă. (~ într-o mânăstire.)

CHILÍM s. scoarţă. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

CHILIÁSM s. (BIS.) milenarism.

CHILÍN adj. v. deosebit, diferit, distinct, separat.

CHILIOÁRĂ s. v. alveolă, celulă.

CHILIOÁRĂ s. (BIS.) chiliuţă. (~ într-o mânăstire.)

CHILIPÍR s. 1. (pop. şi fam.) pleaşcă, pomană, (înv.) ghelir, locma, (fig.) sfârâială. (Cumpără-l, e un adevărat ~.) 2. v. avantaj.

CHILIPIRGÍU s. pleşcar, pomanagiu, (rar) pleşcaş. (Nu e decât un ~ neruşinat.)

CHILIPIRGIOÁICĂ s. pomanagioaică.

CHILÓM s. v. baltag, pumn.

CHILIÚŢĂ s. (BIS.) chilioară. (Călugărul locuia într-o ~.)

CHILOMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmă-laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

CHILÓT s. pantalon. (Pune-ţi un ~ mai gros.)

CHÍMEN s. v. coriandru.

CHÍMEN s. v. chimion.

CHIMEN-CÂINÉSC s. v. cocoşel-de-câmp.

CHIMENUL-ÚRSULUI s. v. brioală.

CHIMÍE s. chimie anorganică = chimie minerală; chimie biologică v. biochimie; chimie minerală v. chimie anorganică.

CHIMENDÚLCE s. v. molură.

CHIMENNÉGRU s. v. cernuşcă, negrilică.

CHIMEN-DE-MÚNTE s. v. brioală.

CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraş.

CHIMILIOÁRĂ s. v. ferăstrău.

CHIMIÓN s. (BOT.; Carum carvi) chimen, (reg.) secară, secărea, secărică, secăriţă, tarhon, (Transilv.) molotru.

CHIMVÁL s. v. cimbal, taler, talger.

CHIMION-DE-BÁLTĂ s. v. mărăraş.

CHIMVÁL s. (MUZ.) tipsii (pl.).

CHIMOZÍNĂ s. v. cheag.

CHIMÍR s. şerpar, (înv. şi reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. şi Olt.) praştie. (Ţine banii în ~.)

CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernuşcă, negruşcă.