Dictionar de sinonime
CHIORĂIÁLĂ s. v. chiorăit.
CHIORĂÍT s. chiorăială, chiorăitură. (~ul ma-ţelor.)
CHIORĂITÚRĂ s. v. chiorăit.
CHIOR adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, sărac, slab, strabic.
CHIONDORÂŞ adv. v. saşiu.
CHIOMB adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic.
CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleţ, nă-tărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.
CHIOLHÁN s. v. benchetuială, chef, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire.
CHIOR adj., s. v. nevăzător, orb.
CHIOR s. v. gazorniţă.
CHIORÎ vb. v. ochi, orbi, ţinti, viza.
CHIOR adj., s. (înv. şi pop.) ponivos. (Om ~.)
CHIORÂŞ adj., adv. 1. adj. v. saşiu. 2. adv. v. saşiu. 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorât, posomorât. (Ce te uiţi aşa ~ la mine?)
CHIORÎ vb. v. holba.
CHIOŞC s. 1. v. pavilion. 2. gheretă, tonetă. (Un ~ de răcoritoare.)
CHÍOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.)
CHIOTÍ vb. v. chiui.
CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.)
CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu.
CHÍPEŞ adj. v. frumos.
CHIPAROÁSĂ s. (BOT.; Polyanthes tuberosa) tuberoză.
CHIPARÓS s. (BOT.; Cupressus sempervirens) (livr.) cipru.
CHIPÍU s. şapcă. (~ de ceferist.)
CHÍRĂ s. 1. v. pescăruş. 2. chiră-neagră (Chlidonias nigra) = (reg.) pescar, pescăriţă.
CHIPÓS adj. v. arătos, chipeş, frumos.
CHIR s. v. cucon, domn.
CHIRCHÍCĂ s. v. potârniche.
CHÍRCĂ s., adj. v. cincantin.
CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuşi, (Olt., Ban. şi Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pi-pernici.
CHIRCITÚRĂ s. v. sfrijitură.