Dictionar de sinonime

BĂLÚŞCĂ s. (BOT.; Ornithogalum umbellatum) (reg.) găiniţă, găinuşă, ceapa-ciorii, ceapă-ciorească, laptele-păsării, plisc-păsăresc.

BĂLÚRĂ s. v. brânduşă.

BĂLŢĂTÚRĂ s. v. voronic.

BĂLÚR s. v. costrei, mătură.

BĂLŢÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

BĂLŢĂTÚRĂ s. împestriţătură, pestriţătură, tărcătură.

BĂLŢÁT adj. 1. împestriţat, pătat, pestriţ, tărcat, (pop.) prian, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şălean, (prin Olt. şi Ban.) şerguiat, (prin Transilv.) şvaiţăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.

BĂLTÚŢĂ s. v. băltiţă.

BĂLŢÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai ~ aşa?)

BĂLTÚCĂ s. v. băltiţă.

BĂLTÓS adj. v. mlăştinos, mocirlos, smârcos.

BĂLTÓI s. băltău.

BĂLTÍŞ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

BĂLTOÁCĂ s. 1. v. mlaştină. 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. v. apăraie.

BĂLTÍNĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

BĂLTICÍCĂ s. v. băltiţă.

BĂLTÍŢĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuţă. (O baltă mică se numeşte ~.)

BĂLTICEÁ s. v. băltiţă.

BĂLTÍCĂ s. v. băltiţă.

BĂLTÍ vb. v. stagna.

BĂLTĂU s. băltoi. (O baltă mare se numeşte ~.)

BĂLTÁC s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

BĂLTĂCÍ vb. v. stagna.

BĂLÓS adj. v. alunecos, lunecos.

BĂLÓS s. v. babuşcă, ocheană.

BĂLOŞÉL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.

BĂLMĂJÍ vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleşi, muia.

BĂLMĂJÍ vb. v. bombăni.

BĂLMĂJEÁLĂ s. v. amestecătură, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură.

BĂLIGĂU s. BALIGĂ. BĂLIGAR. GUNOI.