Dictionar de sinonime
BĂLIGÓS adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.
BĂLIGĂRÁ vb. v. băliga.
BĂLIGAR-CU-CÓRN s. v. caraban, nasicorn.
BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuţă, trânduş, trânz, gâza-boului.
BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
BĂLBĂLĂU s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.
BĂLĂOÁNĂ s. v. balaur.
BĂLĂRÍE s. 1. v. buruiană. 2. ogor, pârloagă. (Locul plin de buruieni se numeşte ~.)
BĂLĂŞTIOÁGĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuţ.
BĂLĂURÁŞ s. bălăurel.
BĂLĂURÉL s. v. bălăuraş.
BĂLĂNÚŢ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)
BĂLĂNGĂNÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.
BĂLĂNGĂNÍ vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)
BĂLĂNGĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.
BĂLĂNÉL adj. bălăiel, bălăior, bălănuţ, (rar) bălăuc. (Copil ~)
BĂLĂLĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.
BĂLĂIÓR adj. bălăiel, bălănel, bălănuţ, (rar) bălăuc. (Fată ~oară.)
BĂLĂCÍT s. v. bălăcire.
BĂLĂÍ vb. v. behăi.
BĂLĂIÉL adj. bălăior, bălănel, bălănuţ, (rar) bălauc. (Om ~.)
BĂLĂCÍRE s. bălăcit. (~ cuiva prin apă.)
BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) ştiobâlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tâlbâcâi. (Se ~ toată ziua la râu.)
BĂLĂCEÁLĂ s. (reg.) ştiobâlcăială, ştiobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)
BĂLĂBĂNÓS adj. v. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgâit.
BĂLĂBĂNÍRE s. clătinare, legănare. (~ picioarelor.)
BĂLĂBĂNÍ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, (pop.) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (reg.) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăni, a (se) tingăli. (Se ~ când merge.)
BĂLĂBĂNÍ vb. v. certa, clătina, hâţâi, hâţâna, hodorogi, hurduca, hurducăi, hurui, învrăjbi, scutura, supăra, zdroncăni, zdruncina, zgâlţâi, zgudui.
BĂLĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.