Dictionar de sinonime

CIURUIÁLĂ s. v. pleavă.

CIURUÍT adj. v. cernut.

CIURÉL s. v. strecurătoare.

CIURLÁN s. (BOT.; Salsola kali) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.

CIURÉCI s. v. grivan, hamster, hârciog.

CIURÁR s. sitar. (~ul face şi vinde site.)

CIURDÁR s. v. văcar.

CIÚRDĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol, turmă.

CIUR s. 1. v. sită. 2. v. reţea.

CIUPÍT s. v. ciupire.

CIUPITÚRĂ s. 1. ciupeală, pişcare, pişcătură. (O ~ făcută cuiva pe piele.) 2. v. înţepătură.

CIUPÍT adj. înţepat, pişcat. (Mână ~.)

CIUPÍRE s. ciupit, pişcare, pişcat. (~ cuiva.)

CIUPÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, tur-menta.

CIUPÍ vb. 1. a pişca, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a piţiga. (Cine te-a ~ aşa de piele?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.) 3. v. înţepa. 4. (fam. fig.) a scărpina. (~ un instrument muzical cu coarde.) 5. v. pişca. 6. a se pişca. (Pantalonii s-au cam ~.)

CIURUL-ZÂNELOR s. v. turtă.

CIÚŞCĂ s. v. ardei iute.

CIUŞ s. v. ciuf.

CIUŞDEGHÍMPE s. v. sticlete.

CIUŞDÍ vb. v. ciuli, fura, lua, sustrage.

CIUTÁC s. v. turc.

CIÚTĂ s. (ZOOL.) cerboaică. (~ e femela cerbului.)

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

CIÚTĂ s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

CIÚTURĂ s. 1. găleată. (Cu ~ se scoate apa din fântână.) 2. (TEHN.) blid, căuş, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.)

CÍVIC adj. v. cetăţenesc.

CIUTÉICĂ s. v. buştean, butuc, buturugă, ciot.

CIÚTURĂ s. v. morişcă, ploscă, urcior.

CIVÍL adj. 1. v. cetăţenesc. 2. (înv. şi pop.) pămân-tesc. (Probleme ~ şi probleme bisericeşti.)

CIVÍE s. v. şurub.