Dictionar de sinonime
CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheaţă = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producţie. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noţional, câmp semantic; câmp noţional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.
CÂLŢIŞÓRI s. pl. v. pacişe.
CÂMP s. v. ţară.
CÂMPEÁN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, ţărănesc.
CÂNEPA-CÓDRULUI s. v. cânepioară.
CÂNDÁI adv. v. cumva, eventual, poate.
CÂNDVÁ adv. 1. demult, odată, odinioară, vreo-dată, (înv. şi reg.) oarecând, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.) 2. v. odinioară. 3. odată, vreodată, (înv. şi reg.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodi-nioară. (Poate ne vom mai vedea ~.)
CÂND conj. 1. (temporal) că. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) dacă. (~ vede că ..., pleacă repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ învie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am văzut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ ştiu că vine, sânt emoţionat.) 6. (condiţional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)
CÂMPÍE s. (GEOGR.) câmp, şes, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.)
CÂMPEÁN s. (prin Transilv.) ţăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)
CÂMPENÉSC adj. 1. pastoral, rural, rustic, ţără-nesc, (livr.) agrest, campestru, (rar) câmpean. (Idilă ~ească.) 2. v. bucolic.
CÂNEPÁR s. (ORNIT.; Carduelis cannabina) (Ban.) cânepioară, (Mold.) pietroşel, (Bucov.) pasă-rea-cânepii.
CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.
CÂNEPĂRÍE s. cânepişte.
CÂNT s. 1. cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (pop.) viers. (Un ~ superb de păsărele.) 2. v. canto. 3. (LIT.) (înv.) cap. (~ într-un poem.)
CÂNEPÍŞTE s. v. cânepărie.
CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.
CÂNTÁ vb. 1. (MUZ.) a executa, a interpreta, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (~ o melodie, o doină.) 2. (MUZ.) a suna. (~ din frunză.) 3. (MUZ.) a sufla. (~ din fluier.) 4. v. glorifica.
CÂNTÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
CÂNTÁR s. 1. balanţă, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales în Munt. şi Olt.) terezie, (prin Transilv.) şlag, (înv.) staderă.(~ pentru stabilirea greutăţii unei mărfi.) 2. (n. pr.; art.) v. Balanţa. 3. cântărire, cântărit, (pop.) cântăreală. (L-a înşelat la ~.)
CÂNTÁR s. v. basculă, crucea dinainte, decimal, zecimal.
CÂNTÁT s. v. cânt.
CÂNTĂRÉŢ adj. v. cântător.
CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon.
CÂNTARUL-PIÉTRELOR s. v. buhai, coinac.
CÂNTĂREÁLĂ s. v. cântar, cântărire, cântărit.
CÂNTĂRÍT s. cântar, cântărire, (pop.) cântăreală. (L-a înşelat la ~.).
CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, preţui, socoti, valora.
CÂNTĂRÍRE s. 1. (rar) măsurare. (~ unei mărfi.) 2. v. cântar.
CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)