Dictionar de sinonime

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreţ. (Pasăre ~oare.)

CÂNTĂRÉŢ s. 1. (pop. şi fam.) gurist, (înv.) cântător. (Un mare ~ de operă.) 2. v. dascăl.

CÂNTEC s. 1. (MUZ.) compoziţie, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song. (Un ~ foarte izbutit.) 2. lied. 3. (MUZ.) arie, melodie. (~ popular.) 4. v. cânt. 5. (LIT.) cântec bătrânesc v. baladă populară.

CÂNTĂTÓR s. v. cântăreţ, cocoş, poet.

CÂR interj. gar! (Ciorile fac: ~!)

CÂRCĂIÁC s. scolopendră.

CÂRCĂLÍ vb. v. pârpăli.

CÂRĂ s. (IHT.; Cobitis aurata balcanica) (reg.) sacagiţă, sfârlă, (prin Bucov.) sacăucă, (prin Mold.) smorlă.

CÂRĂ s. v. zvârlugă.

CÂRCĂ s. v. spate, spinare.

CÂRCÉL s. v. căpuşă, cercel.

CÂRCIOGÁR adj., s. v. arţăgos, certăreţ, cârcotaş, gâlcevitor, scandalagiu, şicanator.

CÂRCÉL s. 1. (reg.) acăţele (pl.) cir. (~ al unor plante agăţătoare.) 2. v. căpuşă. 3. (BOT.) (Ephedra distachya) slăbănog.

CÂRCÉIE s. v. brăţară.

CÂRCIOGĂRÉSC adj. v. avocăţesc.

CÂRCIUMĂREÁSĂ s. I. cârciumăriţă. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).

CÂRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. şi Bucov.) prepanaţie. (Bea într-o ~.)

CÂRCIUMĂRÍŢĂ s. v. cârciumăreasă.

CÂRCIUMIOÁRĂ s. crâşmuliţă, (reg.) crâşmuşoară, crâşmuţă. (Într-o ~ la Şosea.)

CÂRCOTÁŞ adj., s. şicanator, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. şi Bucov.) cârciogar. (Om ~ .)

CÂRCOTĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.

CÂRD s. 1. v. ciopor. 2. v. stol. 3. v. ceată.

CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

CÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, ciondăni, ciorovăi, dăscăli, plictisi, sâcâi.

CÂRD s. v. cireadă, grămadă, mulţime, şir, turmă.

CÂRDĂŞÍE s. v. bandă.

CÂRÂIÁLĂ s. cârâit. (~ de găină.)

CÂRÂÍT s. v. cârâială.

CÂRÂIÁLĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.

CÂRJALÍU s. (IST., MIL.) (înv.) manaf. (~iii trăiau din jaf.)