Dictionar de sinonime

CLÁSĂ s. 1. v. categorie. 2. categorie, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rânduială. (Face parte din ~ celor timizi.) 3. v. treaptă. 4. categorie, rang. (Restaurant de ~ I.) 5. v. oră. 6. v. sală.

CLASICÍSM s. (rar) clasicitate. (~ al unui scriitor.)

CLASIFICÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. clasa. 3. a ierarhiza. (~ elevii în ordinea mediilor.)

CLASICITÁTE s. v. clasicism.

CLASIFICÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. clasare. 3. ie-rarhizare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) 4. cla-sificaţie. (Criterii de ~.)

CLÁSTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen. (Rocă ~.)

CLASIFICÁŢIE s. clasificare. (O nouă ~ a produselor.)

CLAUSTRÁ vb. v. izola.

CLAUSTRÁL adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.

CLAUSTRÁŢIE s. v. izolare, singurătate.

CLÁUZĂ s. (JUR.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.)

CLAUSTRÁRE s. v. izolare, singurătate.

CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.

CLAVIATÚRĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatură. (~ unor aparate elec-tronice.)

CLAVICEMBÁL s. v. clavecin.

CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umă-rului.

CLÁVUS s. v. bătătură.

CLAVÍR s. v. pian.

CLAVIRÍST s. v. pianist.

CLAXONÁT s. v. claxonare.

CLAXONÁRE s. claxonat. (ă interzisă!)

CLĂBÚC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~i când se spală.) 2. (la pl.) v. spumă.

CLĂBUCÍ vb. v. spuma, spumega.

CLĂBÚC s. v. mamornic.

CLĂCÁŞ s. (IST.) (înv. şi reg.) robotaş, (Mold.) pontaş. (Ţăranul care făcea clacă se numea ~.)

CLĂCĂŞÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

CLĂCUÍ vb. v. clăcăşi.

CLĂDÍRE s. 1. v. construire. 2. v. casă. 3. v. local.

CLĂDÍ vb. v. construi.

CLĂMPĂNEÁLĂ s. clămpănit, clămpănitură. (Se aude o ~.)