Dictionar de sinonime

CLOCOTÍT adj. v. fierbinte.

CLOCOTÍŞ s. v. clocotici.

CLOCOTITÓR adj. v. agitat.

CLOCOŢÉI s. pl. v. rutişor.

CLOCOŢÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.

CLOCÚŢĂ s. v. salbă-moale, vonicer.

CLOMBÓS adj. v. crengos, crenguros, rami-ficat, rămuros.

CLONCÁN s. v. corb.

CLOJ s. v. mutul.

CLONÁRE s. (biol.) v. clonaj.

CLONÁJ s. v. clonare.

CLONCĂNÍRE s. v. cloncănit.

CLONCĂNÍT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ul găinii.)

CLONDÍR s. (reg.) uiagă. (~ de ţuică.)

CLÓNCĂT s. v. cloncănire, cloncănit.

CLONŢÁR s. v. botgros, cireşar.

CLONŢ s. v. gură.

CLONŢ s. v. cioc.

CLONŢUL-COCOSTÂRCULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.

CLONŢÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce-vitor, scandalagiu.

CLOP s. v. pălărie.

CLÓPOT s. 1. (Olt., Transilv. şi Ban.) harâng, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (prin Ban.) zvon. (~ al unei biserici.) 2. v. talangă.

CLOPOTUL-CÁPREI s. v. clopoţei.

CLOPOTÁR s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.)

CLOPOŢÉI s. pl. v. ciuciure, coada-cocoşului, ghiocel.

CLOPOŢÉL s. 1. (prin Ban.) zvonişor, zvoniţ, (înv.) timbru. (Sună ~ la şcoală.) 2. v. zurgălău. 3. (BOT.; Campanula; la pl.) (livr.) campanule (pl.), (reg.) baraboi, bănişori (pl.), clopotul-caprei, cupa-oii.

CLOPOŢEICORNÚŢI s. pl. v. căldăruşă.

CLOPOŢÉL s. v. lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, papanaş.

CLORBENZÉN s. (CHIM.) monoclorbenzen.

CLORAMFENICÓL s. v. cloromicetină.