Dictionar de sinonime

CLEAN s. (IHT.; Leuciscus cephalus) (reg.) alboi, porcul-apelor.

CLEFĂIÁLĂ s. v. plescăit.

CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

CLEFĂÍT s. v. plescăit.

CLEÍRE s. v. colaj.

CLEI s. v. ceară, cerumen.

CLEI s. lipici. (A prinde ceva cu ~.)

CLEIÓS adj. 1. v. lipicios. 2. v. unsuros. 3. v. vâscos. 4. v. argilos.

CLEÍŢĂ s. v. tulichină.

CLEMÉNT adj. v. iertător, indulgent, îndu-rător, îngăduitor, milostiv.

CLEISTOGAMÍE s. v. autopolenizare.

CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu-rare, îngăduinţă, milostivire.

CLENCI s. v. clanţă, gătej, ivăr, încuietoa-re, măsea, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

CLENŢÁICĂ s. v. clanţă, ivăr, încuietoare.

CLER s. (BIS.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie. (~ul dintr-o eparhie.)

CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)

CLERICÁL adj. (BIS.) ecleziastic, preoţesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)

CLEŞTÁR s. v. cristal.

CLEŞTÁR s. I. (TEHN.) cleşte. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii.

CLEVETÍ vb. v. calomnia.

CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, cle-vetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă.

CLÉŞTE s 1. v. forceps. 2. (TEHN.) (reg.) crivală, crivea, şurub, teasc. (~le este o unealtă de lemn a tâmplarului.) 3. (TEHN.) capră, locaş, matcă, plăsele (pl.). (~ al dulgherului.) 4. v. cleştar. 5. (TEHN.) (reg.) argea, chingi (pl.), mâni (pl.). (~ la teasc.) 6. (ANAT.) foarfece. (~ la rac, crab.)

CLEVETEÁLĂ s. v. calomniere.

CLEVETÍT s. v. calomniere.

CLEVETÍRE s. v. calomniere.

CLEVÉTNIC adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

CLEVETITÓR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios.

CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.

CLÍCĂ s. v. bandă.

CLICHÉT s. (TEHN.) boraciu.