Dictionar de sinonime
CLIRONOMÍE s. v. moştenire, patrimoniu, succesiune.
CLIRONÓM s. v. moştenitor, succesor, urmaş.
CLIPOCÍRE s. clipoceală, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.)
CLITÉLUM s. (ANAT.) şa. (~ la anelide.)
CLÍTORIS s. (ANAT.) (pop.) lindic.
CLIVÁJ s. (MIN.) clivare.
CLIT s. v. grămadă, maldăr, teanc, vraf.
CLIŞÉU s. (LIT.) loc comun, (fig.) şablon, tipar. (Un scriitor care foloseşte multe ~ee.)
CLISTÍR s. v. clismă, irigator, spălătură.
CLISÓS adj. v. argilos.
CLÍSMĂ s. (MED.) spălătură, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.)
CLIVÁRE s. v. clivaj.
CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.
CLOÁCĂ s. v. hazna.
CLOBÁNŢ s. v. cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.
CLÓCĂ s. v. cloşcă.
CLOÁNŢĂ s. v. gură.
CLOCÍ vb. a se împuţi, (prin Mold. şi Bucov.) a se bâhli. (Apa s-a ~.)
CLOCÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
CLOCÍRE s. clocit. (ă unor ouă.)
CLOCÍT s. v. clocire.
CLOCÍT adj. împuţit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. şi Bucov.) bâhlit. (Apă ~.)
CLOCITOÁRE s. v. incubator.
CLOCOCIÓV s. v. lăptucul-oii.
CLOCIÚMB s. v. fus.
CLÓCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcă-ială, fiertură. (~ul apei puse la foc.) 2. v. agitaţie.
CLOCOTÍ vb. 1. a fierbe, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. v. agita. 3. a se dezlănţui. (Marea ~.)
CLOCOTÍRE s. v. clocot.
CLOCOTÍ vb. v. aui, hăui, hăuli, hui, răsuna, vui.
CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiş, (reg.) locotiţă, nucuşoară, coaiele-popii (pl.).