Dictionar de sinonime

CLORETÁN s. v. chelen.

CLORDELAZÍN s. v. clorpromazină.

CLORIZÁRE s. (MED.) clorinare. (~ apei.)

CLORINÁRE s. v. clorizare.

CLORMETÁN s. (CHIM.) clorură de metil.

CLOROFÓRM s. (FARM.) triclormetan. (~ul este un narcotic.)

CLOROCÍD s. v. cloromicetină.

CLOROMICETÍNĂ s. (FARM.) cloramfenicol, clorocid. (~ este un antibiotic.)

CLOROPENÍE s. v. hipocloremie.

CLOROPIRAMÍNĂ s. v. nilfan.

CLORÓZĂ s. (MED.) (pop.) gălbeneală.

CLORPROMAZÍNĂ s. (FARM.) clordelazin, largac-til. (~ este un sedativ.)

CLORURÁRE s. (CHIM.) cloruraţie.

CLORÚRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) ţipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.

CLORURÁŢIE s. v. clorurare.

CLOSÉT s. toaletă, vece, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoare, (Transilv.) budă, (înv.) baie, ieşitoare, retiradă, (turcism înv.) cheneaf.

CLÓŞCĂ s. 1. (ORNIT.) (Transilv.) clocă, (Transilv, Ban., Olt. şi Bucov.) cloţă. (O ~ cu pui.) 2. cloşcă artificială v. incubator. 3. (art.) v. gaia. 4. cloşca-cu-pui v. uliul-şi-porumbeii.

CLOŞCA-CU-PÚI s. art. v. pleiadele.

CLOŢÁN s. v. guzgan, şobolan.

CLÓŢA s. art. v. pleiadele.

CLÓŢĂ s. v. cloşcă.

CLOVN s. măscărici, paiaţă, saltimbanc. (~ la circ.)

CLOVNERÍE s. v. bufonerie.

CLUCER DE ÁRIE s. (IST.) jignicer.

CLÚCSĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

CLÚPĂ s. (TEHN.) 1. portfilieră. 2. compas forestier, (reg.) perghel.

CNUT s. (înv.) nagaică. (O lovitură de ~.)

COABITÁ vb. (JUR.) a convieţui, a trăi, a vieţui. (Au ~ doi ani ca soţ şi soţie.)

COABITÁRE s. (JUR.) coabitaţie, convieţuire, trai. (~ lor a durat până la sfârşitul vieţii.)

COABITÁŢIE s. v. coabitare.