Dictionar de sinonime
COBORÂT adj. 1. v. jos. 2. v. scăzut. 3. jos, redus, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 4. v. încet.
COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaş. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)
CÓBRĂ s. (ZOOL.; Naja naja) şarpe-cu-ochelari, (rar) naja.
COBZÁR s. v. plopar, scripcar.
COC s. (reg.) moţoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (Poartă un ~ în vârful capului.)
COCÁIE s. v. cujbă.
COC s. v. cucui.
COCAÍNĂ s. (FARM.) (pop.) praf alb.
COCARDĂU s. v. săbiuţă.
CÓCĂ s. 1. v. aluat. 2. lipici, pap, (Mold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciriş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hârtie.)
CÓCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.
CÓCĂT s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
COCĂZÁR s. v. coacăz-de-munte, merişor, smirdar.
COCCÍDE s. pl. (ENTOM.; Coccinea) păduchi-ţes-toşi (pl.).
COCEÁN s. (BOT.) 1. (reg.) v. cotor. 2. v. ştiulete. 3. cotor. (~ de măr.)
CÓCCIS s. (ANAT.) (pop.) noadă, (Olt.) şerteaţă.
COCEÁN s. v. con.
COCEAN-CĂPRÉSC s. v. cinsteţ, salvie.
COCHÉT adj. v. gătit.
COCENÁŞI s. pl. v. porumb.
COCHÍLĂ s. (IND.) cochilie, tipar metalic.
COCHII-VÉCHI s. v. licitaţie, mezat.
COCHETÁ vb. v. flirta.
COCHÍLIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un şirag din ~ii.) 2. v. cochilă.
COCHINÁDĂ s. v. scarlatină.
COCÍE s. v. birjă, căruţă, trăsură.
COCHINÁR s. v. scarlatină.
CÓCINĂ s. (pop.) porcăreaţă, (reg.) porcărie, (Mold. şi Bucov.) coştereaţă, (Mold.) poiată. (~ de porci.)
COCIOÁBĂ s. (rar) coştoroabă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdală, (Mold.) bujdă. (Locuia în-tr-o ~.)
COCIOBĂÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.