Dictionar de sinonime

COFĂIÉŞ s. v. cofiţă, donicioară.

COFERMÉNT s. v. coenzimă.

COFETÁR s. (turcism înv.) cichirgiu.

COFÂRŢĂ s. v. coafură, freză, frizură, piep-tănătură, tunsoare.

COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)

COFÍŢĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieş. (O ~ cu apă.)

COFÓZĂ s. v. anacuzie.

COFRÁJ s. (CONSTR.) tipar.

COFLEŞÍ vb. v. fleşcăi, muia, terciui.

COGEÁMITE adj. invar. coşcogea, coşcogeamite. (~ om!)

COGNÓMEN s. v. nume, poreclă, supranume.

COHÁLM s. v. câmp, câmpie, şes.

COHLÉE s. (ANAT.) canal cohlear, melc membranos.

COI s. v. testicul.

COINÁC s. (TEHN.) buhai, (reg.) crainic, făfălug, tăvălug, zăvor, cântarul pietrelor. (~ la moară.)

COICĂÍ vb. v. grohăi, guiţa.

COIÓT s. (ZOOL.) lupul-preriilor. (~ul este o specie de şacal.)

COIT s. v. copulaţie.

COINCIDÉNT adj. v. concordant.

COINÁC s. v. greutate, membru, penis, vertebră.

COINCÍDE vb. a se încăleca, a se suprapune. (Orele celor două şedinţe ~.)

COINCIDÉNŢĂ s. 1. v. concordanţă. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)

COJÁIŢĂ s. v. scorţar, scorţăraş, scorţărel.

COJÁR s. v. scorţar, scorţăraş, scorţărel.

COJBĂLÍŢĂ s. v. orătanie, pasăre.

COJEÁLĂ s. 1. v. descojire. 2. v. coşcoveală.

COJOÁICĂ s. v. scorţar, scorţăraş, scor-ţărel.

COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv. şi prin Ban.) suciu.

COJÍT adj. 1. v. descojit. 2. descojit, jupuit. (Trunchi ~.) 3. v. descuamat. 4. burduşit, coş-covit, scorojit, (pop. şi fam.) scofâlcit, (Mold. şi Bucov.) coşcov. (Un perete ~.)

COJÍ vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorţăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduşi, a se coşcovi, a se scoroji, (pop. şi fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochiţa. (Pe-reţii s-au ~.)