Dictionar de sinonime
COCONÉI s. pl. v. ghiocel.
COCONÁŞI s. pl. v. surguci.
COCONÁŞ s. domnişor. (Ce-a spus ~ul?)
COCONÁR s. v. beldiţă.
COCÓR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) golie, (Ban.) gruie.
COCÓR s. v. buclă, cârlionţ, creţ, inel, ondulaţie, ondulă, val, zuluf.
CÓCOS s. v. cocotier.
COCORÉI s. pl. v. ghiocel, măseaua-ciutei.
CÓCOS s. v. nucă de cocos.
COCOSTÂRC s. v. barză.
COCÓŞ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenat, (înv. şi pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoş-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoş-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoş-de-sihlă; cocoş-sălbatic v. cocoş-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)
COCÓŞ s. v. coada-cocoşului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.
COCOŞÁ vb. 1. v. gârbovi. 2. v. încovoia.
COCOŞÁR s. (ORNIT.; Turdus pilaris) (reg.) brebeneag, sturz de iarnă, sturz de munte, sturz mare.
COCOŞÁT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboşat, (Transilv.) pupoş. (Om ~.) 2. v. adus.
COCOŞ-DE-SÍHLĂ s. v. cocoş-de-munte, co-coş-sălbatic.
COCOŞÉI s. pl. v. floricele, măseaua-ciutei, porumbei.
COCOŞEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pămân-tului, potroacă, ţintaură.
COCOŞÉL s. v. iris, ruscuţă, stânjen, stân-jenel, toporaş, urlup, violetă, viorea.
COCOŞEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuţă, chimen-câinesc, iarba-cocoşului.
COCOŞÍCĂ s. v. săbiuţă.
COCOŞLĂU s. v. cătuşă, chingă.
COCÓTĂ s. v. prostituată.
COCÓŞI s. pl. v. floricele.
COCÚŢĂ s. v. copilă, fetiţă.
COCOŞOÁICĂ s. v. rodul-pământului.
COCOŢÁ vb. v. căţăra.
COCOŢÁRE s. v. căţărare.
COCOTIÉR s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos.
CODÁ vb. v. cifra.