Dictionar de sinonime
SIGILOGRAFÍE s. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.)
SIGNALMÉNT s. v. semnalment.
SIGNÁL s. v. fluierătură, semnal.
SIGNÓR s. v. cucon, domn.
SIGNATÚRĂ s. v. armătură, armură.
SIGNÓRĂ s. v. cucoană, doamnă, madam.
SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor. (Cu paşi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a oraşului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) 11. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)
SIGURÁ vb. v. asigura, încredinţa.
SIGURÁNŢĂ s. 1. apărare, asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate. (Măsuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranţă în funcţionare = fiabilitate. 3. securitate, (înv.) siguraţie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. încredere, nădejde. (Pot să am ~ în voi?) 6. fermitate, hotărâre. (Vocea lui capătă mai multă ~.) 7. cer-titudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeşte o mare ~ în probele de tir.)
SIGURÁNŢĂ s. v. adeverinţă, asigurare, chitanţă, dovadă, mărturie, recipisă.
SIGURÁŢIE s. v. securitate, siguranţă.
SIGURIPSÍRE s. v. asigurare, garantare.
SIHÁSTRU s. v. pustnic.
SIHĂSTRÉŞTE adv. v. ascetic.
SIHĂSTRÉSC adj. v. ascetic.
SIGURITÁTE s. v. securitate, siguranţă.
SIHÁSTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.
SIGURIPSÍ vb. v. asigura, convinge, garanta, încredinţa.
SIHĂSTRICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.
SIHĂSTRÍ vb. v. pustnici.
SIGURIPSITÓR adj. v. asigurător.
SIHĂSTRÍ vb. v. izola.
SIHĂSTRÍE s. v. izolare, pustietate, singu-rătate.
SIHĂSTRÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
SÍHLĂ s. v. brad roşu, molid.
SÍHLĂ s. hăţiş, (reg.) târşar, (prin Mold. şi Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)
SIHLÉTE s. v. hăţiş, sihlă.
SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
SILABÍ vb. v. bucheri, silabisi.
SILABÁR s. v. abecedar.