Dictionar de sinonime
SILÍNŢĂ s. v. constrângere, forţă, silă, silnicie, violenţă.
SILÍRE s. v. constrângere.
SÍLIŞTE s. v. arie, arman, imaş, izlaz, păşune, vatră.
SILÍT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.
SILÍTRĂ s. v. alică, azotat de potasiu, chibrit, nitrat de potasiu, praf de puşcă, pul-bere, salpetru, salpetru de india.
SILITÓR adj. v. activ, incoativ.
SILITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)
SILÍT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
SÍLNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, grăbit, greoi, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
SÍLNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalţ, prelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.
SILNICÍ vb. v. constrânge, face, forţa, îngre-ţoşa, obliga, scârbi, sili, sparge, strica, viola.
SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forţă, împilare, năpăstuire, opresiune, oprima-re, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, putere, urgisire.
SILNICÍE s. 1. v. forţă. 2. v. abuz.
SÍLNIC s. v. siluitor.
SILNICÍRE s. v. constrângere, forţă, silă, silnicie, violenţă.
SILÓS adj. v. greţos, scârbos.
SÍLŢĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.
SILUÉTĂ s. 1. formă. (O ~ străbate întunericul.) 2. linie, talie. (Are o ~ zveltă.)
SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (ţig.) a pângări. (A ~ o femeie.)
SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forţa, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.
SILUÍRE s. batjocorire, necinstire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pângărire. (~ unei femei.)
SILUÍRE s. v. alterare, constrângere, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, forţare, mistificare, misti-ficaţie, obligare, răstălmăcire, silire.
SILUÍT adj. necinstit, violat. (Femeie ~.)
SILURIÁN adj., s. (GEOL.) siluric.
SILÚR s. (BOT.; Euphrasia stricta şi rostkoviana) (reg.) buruieniţă, buruienuţă, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.
SILUITÓR s. (rar) violator, (înv.) silnic. (~ul a fost condamnat.)
SILÚRIC adj., s. v. silurian.
SILVANÁL adj. v. forestier, silvic.
SILVICULTÚRĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.
SÍLVIC adj. (SILV.) forestier, (înv.) silvanal. (Ex-ploatări ~.)