Dictionar de sinonime
SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)
SILABISÁŢIE s. v. silabisire, silabisit.
SILABÍRE s. v. silabisire, silabisit.
SILABISÍT s. v. silabisire.
SILABISÍRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisaţie, slomnire, slovenire. (~ unui text.)
SÍLĂ s. v. abuz, armată, batjocorire, duium, exces, forţă, grămadă, minune, miracol, mulţime, necinstire, oaste, oştire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.
SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)
SILENŢIÓS adj. nezgomotos. (Ventilator ~.)
SILÁN s. (CHIM.) hidrură de siliciu.
SILENŢIÓS adj. v. liniştit, tăcut.
SÍLHĂ s. v. pin.
SILHÚI adj. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.
SÍLEX s. (MIN.) cremene, (reg.) beabe, beancă, beuţă, bicaş.
SÍLFĂ s. v. silfidă.
SILFÍDĂ s. (MITOL.) (rar) silfă.
SILÉNŢIU s. v. linişte, tăcere.
SILÍ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forţa, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. forţa. 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să-i câştige bunăvoinţa.)
SILÍ vb. v. asupri, batjocori, exploata, grăbi, iuţi, împila, împovăra, năpăstui, necinsti, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, silui, tiraniza, urgisi, viola, zori.
SILICAGÉL s. (CHIM.) gel de silice.
SILICATÁRE s. (CONSTR.) (rar) silicatizare.
SILICATIZÁRE s. v. silicatare.
SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.
SILÍCĂ s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)
SILICIFIÉRE s. (MIN.) (rar) silicificare. (~ cuar-ţului.)
SILICIFICÁRE s. v. silicifiere.
SILICIÉRE s. (TEHN.) (rar) silicizare.
SILÍCE s. v. bioxid de siliciu.
SILÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, strădanie, străduinţă. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. hărnicie, râvnă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligenţă. (E de admirat ~ lui.) 5. bunăvoinţă, râvnă, sârg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza mare lucru.)
SILICIZÁRE s. v. siliciere.
SÍLNIC adj. 1. forţat, impus, silit. (Muncă ~.) 2. brutal, forţat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.