Toate definitiile
SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
SÍPET s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)
SÍPET s. v. cufăr, ladă.
sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet.
sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr.
SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
SÍPET s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)
SÍPET s. v. cufăr, ladă.
sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr.