Toate definitiile

SLÓBOD, -Ă, slobozi, -de, adj. (Pop.; în concurență cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și cetățenești: liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre orașe) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se găsește în stare de libertate, care nu este închis, întemnițat. ♦ (Despre animale) Lăsat în libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngrădiri; care are posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință, care nu este împiedicat să facă un anumit lucru. ◊ Expr. E slobod = e permis, e îngăduit. A avea mână slobodă = a fi darnic, generos. Cu inima slobodă = liniștit, împăcat. A rămâne pe voia slobodă a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziția cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) În voie, nestingherit. 4. (Despre oameni și manifestările, cuvintele lor) Lipsit de rezervă, de măsură; prea familiar; indecent, licențios. ◊ Expr. A fi slobod la (sau de) gură = a vorbi prea mult și fără sfială, depășind limitele bunei-cuviințe. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fără obstacole; pe care nu sunt impuse restricții. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, în care ești scutit de obligațiile obișnuite. 7. (Despre lucruri care leagă, fixează, strâng etc.) Care permite mișcările, care nu strânge; p. ext. larg. ◊ Expr. A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lăsa (pe cineva) în voie, să facă ce dorește. 8. (Substantivat, f.; în loc. adv.) Cu sloboda = fără bagaj, fără greutate sau încărcătură. – Din bg. sloboden.

SLÓBOD adj. v. autonom, deşănţat, disponibil, gol, imoral, impudic, indecent, independent, larg, liber, neatârnat, necuviincios, neînchis, neîntemniţat, neocupat, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suveran, trivial, vulgar.

SLÓBOD adv., adj. v. nestingherit, nestânjenit.

Slobod ≠ dependent, ocupat

slóbod (-dă), adj. – Liber. – Megl. slobod. Sl. svobodŭ, prin intermediul bg., slov. sloboden, sb. slobodan (Miklosich, Slaw. Elem., 44), cf. mag. szabad. – Der. slobozi, vb. (a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula), cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s. f. (libertate; autorizație, licență, permis; iertare); slobozie, s. f. (libertate; permis; scutire de taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja formarea unor sate de coloniști, cu ajutorul scutirii de taxe pe un anumit număr de ani; sat, cătun, comună înființată pe baza scutirii de taxe); slobozean (var. slobozian), s. m. (locuitor al unu sat scutit de bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de țesut). Toate aceste cuvinte sînt mai mult sau mai puțin învechite.

slóbod adj. m., pl. slóbozi; f. slóbodă, pl. slóbode

slóbod, -ă adj. (bg. sloboden, liber; rus. svobodnyĭ, vsl. svobodĭ, liber, svoboda, libertate, d. svoĭ, al săŭ; ung. szabad. V. nesăbăduit). Liber, nelegat, neîmpedecat: om (animal, popor) slobod, mînă slobodă, roată slobodă. Slobod la gură, harbăd, îndrăzneț la vorbă, care nu tine secretu. Slobod la mînă, darnic, generos și (iron.) bătăuș. Cu sloboda, fără bagaj: dac’aŭ fi cu sloboda te-aș pofti ca să dormĭ la mine (Panf., VR 1922, 6, 388). Prov. Foaĭe verde lobodă, gura lumiĭ slobodă, gura lumiĭ nu lasă nimic necalomniat. A avea slobod, a avea voĭe (ChN. 2, 63). Adv. în mod slobod.