Toate definitiile

SLON s. v. barieră, pridvor, şopron, tindă.

slon (-nuri), s. n. – 1. Vestibul de biserică. – 2. (Olt.) Șopron. – Var. înv. slomnu. Sb. sleme „fronton, fațadă”, var. probabil din sb. slemena. Legătura cu sl. sloniti, slonĕti „a sprijini” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Miklosich, Lexicon, 858; Cihac, II, 348; Conev 80; Tiktin; Candrea) nu este probabilă.

SLON, slonuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Comp. sb. slom.

slon n., pl. urĭ și oane (cp. cu bg. rus. slon, elefant, și cu sîrb. slom, surpătură, loc surpat). Vest. Pridvor, portic (la biserică). Șopron numaĭ cu 2—3 părețĭ: o căruță supt un slon în curtea caselor sale (Univ. 22, 7, 1915; 2, 1; Cod.). – Vechĭ slomn. Dim. slonecĭ, pl. e. Slom în CL. 1910, 898, și 1913, 826.