Toate definitiile

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~ ...)

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri