Toate definitiile

SÓLDĂ, solde, s. f. Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). – Din fr. solde.

SÓLDĂ s. (MIL.) leafă.

SÓLDĂ s.f. 1. Salariul plătit militarilor. 2. A fi în solda cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. [< fr. solde, cf. it. soldo – ban].

SÓLDĂ s. f. 1. salariul plătit militarilor. 2. a fi în ~ a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. (< fr. solde)

sóldă s. f., g.-d. art. sóldei; pl. sólde

*sóldă f., pl. e (fr. solde, d. it. soldo, gologan de 5, d. lat. solidus, 1. solid, 2. o monetă de aur. V. jold, joĭmir). Leafă la soldațĭ și ofițerĭ. Iron. A fi în solda cuĭva, a fi plătit de el.

SOLDÁ, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ Refl. Fig. (Despre tratative, întreceri sportive, acțiuni etc.) A se încheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteală, o datorie. 3. A vinde un rest de marfă cu reducere de preț. – Din fr. solder, it. soldare.

SOLDÁ vb. a se încheia, a se sfârşi, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eşec.)

SOLDÁ vb. I. tr. 1. A calcula un sold. ♦ refl. (Fig.) A se încheia cu..., a avea ca rezultat. 2. A vinde cu un preț mai redus (o marfă). 3. A lichida, a plăti o datorie. [< fr. solder].

SOLDÁ vb. I. tr. 1. a calcula un sold. 2. a vinde cu preț redus (o marfă). 3. a lichida, a plăti o datorie. II. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat. (< fr. solder, it. soldare)

soldá (a ~) vb., ind. prez. 3 soldeáză

1)* soldéz v. tr. (fr. solder, it. soldare). Rar. Plătesc solda: a solda niște trupe, niște spionĭ.

2)* soldez v. tr. (fr. solder, d. it. saldare, confundat cu precedentu). Com. Achit restu: a solda un cont. Pin anal. Vînd cu reducere ca să mă scap de ĭa: a solda niște marfă.