Toate definitiile

SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

SPECIFICÁ vb. 1. v. menţiona. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recoman-dări...) 4. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Artlcolul 1 ~ următoarele ...)

SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

SPECIFICÁ vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specífic, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

RELUCTANŢĂ SPECÍFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate.

SPECIFICÁ vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

specificá (a ~) vb., ind. prez. 3 specífică; conj. prez. 3 să specífice

2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.