Toate definitiile
SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen.
SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de ...)
SPECIMÉN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.
SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen.
SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model].
SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen)
*specimén n., pl. e (fr. spécimen, d. lat. spécimen, speciminis. Cp. cu abdomen, examen, bitum, regim și volum). Mostră, tip, exemplar de probă: un specimen de fluture, un specimen de revistă. Fig. Iron. Ipochimen, tip, specie: ce specimen de om e acesta? V. pramatie.
SPECIMÉN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.
SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de ...)
SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model].
SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen)