Toate definitiile
SPETEÁZĂ, speteze, s. f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazemă spatele cel care șade; spătar1, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului; e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături; f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut; g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele. – Spată + suf. -ează.
SPETEÁZĂ s. 1. v. spătar. 2. v. bată. 3. (TEHN.) chingă, scândură, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 4. (la pl.) v. aripi. 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziş, fălce. 6. stinghie. (~ la fundul carului, al căruţei.) 7. (TEHN.) (reg.) băţ, blană, brăţară, carfă, fus, fustel, gratie, lopăţică, spiţă, stic, sul, şuştor. (~la loitrele căruţei.) 8. (TEHN.) lopătică, pop, stinghie. (La cârceiele carului se află o ~.) 9. (TEHN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban., şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.) 10. (TEHN.) (reg.) brăcinar, chingă, mână. (~ la coarnele plugului.) 11. (TEHN.) braţ, crac, margine, mână, mâner, pervaz, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 12. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul ori la scara coşului morii de vânt.) 13. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vânt.) 14. (TEHN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 15. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce. (~ la vârtelniţă.)
SPETEÁZĂ s. v. iris, obligeană, otic, papură, rugină, săbiuţă, stânjen, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.
speteáză s. f., g.-d. art. spetézei; pl. spetéze
spăteáză f., pl. eze (dim. d. spătă saŭ alb. špátăză. Cp. cu sfîrlează). Est. Scîndurică, piesă de lemn lată așa cum îs gratiile uneĭ căruțe (în laturĭ saŭ înapoĭ la corlată), la ferăstrăŭ (piesele de care apucĭ cînd taĭ), la aripa moriĭ saŭ a vîrtelnițeĭ (= fofează) ș. a. Spătar (rezemătoare) la scaun. – În sud și vest spetează, șindilă de zmeŭ. Pe aĭurea numele unor plante cu frunze lungĭ și late, ca pipirigu sau (Ial.) stînjinelu.