Toate definitiile

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)

!spiránt adj. m; f. spirántă, pl. spiránte

șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș.