Toate definitiile

SPLINÚȚĂ, splinuÈ›e, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță.

SPLINÚŢĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) mănunchi, splinariţă, zmeoaică, floare-boie-rească, floare-buiacă, vargă-de-aur.

SPLINÚŢĂ s. v. splină.

splinúță (rar) s. f., g.-d. art. splinúței; pl. splinúțe