Toate definitiile

STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.

STÁNIŞTE s. (reg.) bătătură, bourişte, meriză, merizătoare, meriziş, merizişte, meriziştină, merizuş, torişte, zăcătură, (Transilv., prin Maram. şi Olt.) stavă, (Munt.) storişte, (Transilv. şi Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)

STÁNIŞTE s. v. cantonament, tabără.

stániște (reg.) s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști