Toate definitiile

SPORÍȘ, sporiși, s. m. (Bot.) Troscot. – Sb. sporiš.

SPORÍŞ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (reg.) măturiţă, spornic, veronică.

SPORÍŞ s. v. costrei, troscot.

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.