Toate definitiile

spăimântáre, spăimântări, s.f. (înv. și pop.) 1. înspăimântare. 2. stăruință, căutare disperată.

SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – V. spăimânta.

SPĂIMÂNTÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în-spăimântare, oroare, spaimă, teroare.

!spăimântáre (înv.) s. f., g.-d. art. spăimântắrii; pl. spăimântắri