Toate definitiile
STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis.
STERÍL adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.
STERÍL adj., s. I. adj. 1. (BIOL.) sterp, (înv. şi pop.) ştir, (Transilv.) ştiriţă, (înv.) sec. (Femelă ~.) 2. (BOT.) sterp. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) macru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, sterilizat. (Pansament ~.) II. s. (MIN.) gangă.
Steril ≠ fecund, fertil, nesteril, productiv, roditor, nesterilizat
STERÍL, -Ă adj. 1. Neroditor, neproductiv; sterp. ♦ Care nu poate face pui, copii; care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe. 2. (Fig.) Care nu duce la nimic, fără folos; gol, deșert. 3. Care a fost sterilizat, dezinfectat. // s.n. Material dintr-un minereu, fără valoare industrială. [< fr. stérile, cf. lat. sterilis].
STERÍL, -Ă I. adj. 1. neroditor, neproductiv, sterp. ◊ care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe. 2. (fig.) care nu duce la nimic, fără folos. 3. care a fost sterilizat, dezinfectat. II. s. n. partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. (< fr. stérile, lat. sterilis)