Toate definitiile

STOPÁ¹, stopéz, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPÁ², stopéz, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ vb. a (se) opri. (Maşina ~ brusc.)

STOPÁ¹ vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

STOPÁ² vb. I. tr. A repara fin o stofă țesând firele rupte. [< fr. stopper].

STOPÁ¹ vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

STOPÁ² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

stopá (a ~) vb., ind. prez. 3 stopeáză

STÓPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper].

STÓPĂ s. f. dispozitiv care blochează virarea lanțului ancorei sau o parâmă de sârmă la bordul navelor. (< engl. stopper)