Toate definitiile

stricát s.n. (înv.) 1. stricare, degradare, deteriorare. 2. boală. 3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.

STRICÁT¹ s. n. Faptul de a (se) strica. – V. strica.

STRICÁT², -Ă, stricați, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat. – V. strica.

STRICÁT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, şters.

STRICÁT adj., adv. v. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, rău.

STRICÁT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forţat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. desfrânat. 15. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

Stricat ≠ bun, sănătos

stricát s. n.