Toate definitiile

STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.

STRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.

Strâmtime ≠ lărgime

strâmtíme (rar) s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími