Toate definitiile

STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.

STRĂJUÍRE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.

străjuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri