Toate definitiile

STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.

STRĂJUITÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

străjuitór (rar) (-ju-i-) adj. m., pl. străjuitóri; f. sg. și pl. străjuitoáre