Toate definitiile

STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Stră- + vedea.

STRĂVEDEÁ vb. v. întrevedea, întrezări, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, transpărea.

!străvedeá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străvéde, 1 pl. ne străvedém; conj. prez. 3 să se străvádă; ger. străvăzấndu-se; part. străvăzút