Toate definitiile

STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbeşte.)

stîlcí (-césc, -ít), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie).

stâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcésc, imperf. 3 sg. stâlceá; conj. prez. 3 să stâlceáscă