Toate definitiile

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

SUCITÚRĂ s. v. răsucire.

SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, depla-sare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, gânj, întorsătură, întorto-chetură, jurubiţă, luxare, luxaţie, ocol, răsucitură, scrânteală, scrânti-re, scrântitură, scul, serpentină, sinu-ozitate, sucire, şerpuire, şerpuitură.

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri