Toate definitiile

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfășoară urzeala sau țesătura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. ♦ Bară folosită la gimnastică. 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. 3. Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. Sul de hârtie. ♦ Expr. A face (sau a strânge) sul = a înfășura în formă de cilindru. 4. Fig. Coloană de fum, de foc sau de praf; trombă. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

SUL s. 1. v. cilindru. 2. trâmbă, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de pânză.) 3. rulou. (~ de hârtie.) 4. (Munt. şi Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. v. vârtej.

SUL s. v. bară fixă, carâmb, ceafă, fascicul, făcăleţ, mănunchi, mihalţ, nămete, noian, peninsulă, snop, spetează, sucitor, tăvălug, troian, trombă, vergea, vârtej.

sul (-luri), s. n. – 1. Piesă la războiul de țesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *sŭbŭlum, în locul clasicului insŭbŭlum (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beiträge, 10), cf. sulă, și alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijină pe ceafă; drug sau balustradă de parmalîc); suloi, s. n. (Trans., băț de brad).

sul s. n., pl. súluri