Toate definitiile

SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).

SUSTRÁGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-şi însuşi, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la ...) 5. v. abate.

SUSTRÁGE vb. v. scădea.

SUSTRÁGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / < fr. soustraire, după trage].

SUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)

sustráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrág, imperf. 3 sg. sustrăgeá; part. sustrás