Toate definitiile

SÂSÂÍT¹ s. n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.

SÂSÂÍT², -Ă, sâsâiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”). ◊ (Adverbial) Vorbește sâsâit. – V. sâsâi.

SÂSÂÍT adj. peltic, (Mold. şi Transilv.) cepeleag, (Transilv. şi Olt.) şişcav. (Om ~.)

SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.)

sâsâít s. n.

ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. – V. șâșâi.

!șâșâít/șișăít (pop.) s. n., pl. șâșăíturi/șișăíturi